Experientele societatilor CELEILALTE LUMI legate de mutatiile legaturilor intraumane modulare, duc cu gandul la un anumit tip de sociopatie controlata a maselor cu care incepe sa se confrunte si societatea noastra rudimentara si blenoragica. Mana de oameni care conduce asemenea tipuri de civilizatii pare imuna la cele enumerate mai sus, aceasta fiind totusi primul val de bolnavi cronici. Atentie asadar !
Petrecusem toata ziua aceea calduroasa ascuns pe la umbra copacilor. Extrem de calduroasa... Gandind retrospectiv, cred ca tocmai conditiile meteo neobisnuite au facut posibile acele evenimente stranii.
Totul s-a petrecut brusc si sigur, premeditat. Ca furtunile de vara. Ei au venit cu norii si vantul.
Primul a fost Romario. Statea cu fata in jos langa un cais din curte. Aproape ca nici nu l-am recunoscut. Era cam murdar... L-am dus in casa sa isi mai revina putin ca prea era jerpelit saracul. Tocmai cand il stergeam, la fereastra aparu Gullit. Fantastic! O reverie ! El era in stare perfecta . Parea ca a avut o aterizare buna.
Ocupat cu ingrijirea celor doi oaspeti de vaza nici nu am bagat de seama cum Carmen, verisoara mea, primea si ea astfel de oaspeti care umplusera curtea cerand azil la noi acasa.
Atunci incepu adevarata intrecere.
L-am luat pe Van Basten.
Carmen pe Emilio Butraguenio.
Eu pe Platini.
Carmen – Dassaiev.
Eu – Romario... Romario ? Din nou? Cred ca iesise din casa. Era mai curat, oricum.
Intr-un butoi plin cu apa se balaceau laolalta Eric Cantona, Rijkaard si Jurgen Klinsmann. Avizatii stiu ce insemna sa il ai pe Klinsmann. Facea cat Peter Shilton, Zubizaretta si Cannavaro la un loc.
In timp ce oaspetii continuau sa aterizeze, mi-a incoltit acea idee in minte...si am declansat atacul. In nici trei minute toti erau ai mei ! Carmen zacea pe jos, mai mototolita decat unii oaspeti dupa aterizare dar ei...erau ai mei acum. Atacul fusese un succes, luase inamicul prin surprindere si avusese efectul scontat. Si apoi ce treaba avea o fata cu fotbalistii ? Nici macar nu ii cunostea !
Timp de vreo doua saptamani nu prea am mai iesit din curte de teama sa nu ii revendice cineva. Curios, nici un zvon nu mi-a confirmat temerile.
Asa am ajuns sa manageriez o impresionanta herghelie de fotbalisti, ce va fi fost sa ajunga peste ani una dintre primele herghelii ale Romaniei...
